Băgaţi-ai pula-n gât!
foto: n-am. da-ţi faci tu în timp ce şi-mi trimiţi după.
De curând (adică pe la începutul verii…) m-am uitat la un film pe Haşbeu. Pe scurt, Una era cu Unu, după se duce cu Altu, deci se desparte de Unu, însă nu înainte de a-l întreba pe Unu care e culoarea ei preferată. Altu ştia. Altu era sensibil. Altul o iubea pe Una. Mult.
Dilemă. Este important ca Unu să ştie ce culoare îi place lu Una? Ăăăă…Nu. Şi da. Dar mai mult nu. E important doar ca să calmeze nebuna absurdă atunci când intră în sevraj, şi nu e pentru că… nu e. Nu e relevant. Nu e… util. Nu e necesar. E absurd. Ce legătură are ce culoare-i place ei cu dragostea imensă, infinită şi eternă pe care i-o poartă (sau pe care se prespune că…) el ei. Mdaaa. Mai clar, de ce pizda mea are ea nevoie ca el să ştie că ei îi place roz bonbon cu reflexe movulii, când ar trebui s-o intereseze dacă el ştie ce grupă de sânge are ea. Aşa, ca chestie, că nu se ştie, nu?
În această categorie de adevăruri inutile mai intră multe alte absurdităţi pe care un creier debil precum cel al Uneia de mai sus le percepe ca fiind elementare şi vitale pentru o relaţie normală şi sănătoasă. Bull… Menţionăm aşadar: mâncare preferată, băutură preferată, fruct preferat, bla bla…, film preferat, cântec preferat şi alte d-astea tipice unui fetiţe de clasa a IV-a care îşi prăpădeşte caietele în loc să le folosească pentru nişte treburi cu adevărat (repet, cu adevărat!) utile cum ar fi, să zicem prin absurd, pentru teme.
Aaaaa, da!!! Şi flori preferate! Mai ales!
Ei! Iar Moi ca pizdă, găsesc degeaba a şti care e maşina preferată a pulii, sau berea, sau ţigările, sau marca de pantofi ori de cămăşi, sau orice altceva. De ce m-aş uita eu la un jeg de film cu unii care se screm şi zic că o ard marţial, atât timp cât Moi aude încă corect şi preferă un film cu cuvinte? Există un zilion de filme pentru toate gusturile, ca toată lumea să se poată uita la ce doreşte. Şi ce dacă nu există pasiuni comune între Una şi Unu? Părereeeeea meeea este aceea că Unu NU vrea o lipitoare, aşa cum nici Una NU ar trebui să îşi dorească un papagal punct
Lu’ Moi îi plac toate culorile, dar nu contează
sursă foto: bing
Muieee! Să le dau muie! Multăăă! Şi după ce consider că ajunge, îi ia şi Fil în pulă! Şi după ce consideră Fil că ajunge, îi mai ia o dată! Şi după ce consideră că ajunge şi a doua oară, chem şi negrii să îi facă un picuţ picuţ la bot. Şi-n cur, să ştim o treabă. De două ori. De două, trei ori.
Acum că mi-am eliberat spiritul de energii negative, iau una mică (n.a. nu o pulă, altceva..), să mă duc puţin pe plajă, că aşa cald esteeee, şi valurile sunt superbe, şi se lovesc de mal şi eu închid ochii şi doar le ascult cum se lovesc de mal şi fac spume. Iau unul mare, pe cel mai bun, şi trag şi dau afară şi trag şi dau afară şi trag şi dau afară până nu mai esteeee şi rămân cu ochii mai mult închişi decât deschişi şi mă uit în depărtări şi mă gândesc ce bine e aici, şi linişte, că nu mai are nimeni voie să stea unde stă Moi. E plaja mea, e nisipul meu şi e apa mea. Şi soarele e tot al meu.
Restul… muie. Să ia muie. Să le dea Fil la muie, că eu sunt preaocupată să-mi regăsesc pacea interioară şi echilibrul emoţional.
sursă foto: bing
Iar e sfârşitul lumii?!? A mai fost de vreo 3 ori până acum. Deduc că e nevoie de vreo 4, 5…, ceva mai multe încercări pentru sfârşitul aşteptat… mai mult sau mai puţin. Pentru finalizare, vorba aia. Suntem buni, îmi place. Ba nu, nu-mi place. Nu sună bine. Prea multe încercări, ce pizda mea!
De fapt, dacă mă gândesc bine, s-ar putea să vină şi sfârşitul. Fără apă caldă am rămas, ceea ce înseamnă nu numai că m-am răcorit cu un duş rece, cum n-am avut parte toată vara, dar şi că calota glaciară s-a topit în aşa hal că mi-a afectat ţevile. Aş putea să mai analizez şi alte semne d-astea apocaliptice, dar mi-e lene. L-am enumerat pe cel care mă afectează în mod direct. Apocalipsa nu m-ar afecta, dacă mă gândesc mai bine. De fapt, dacă mă gândesc şi mai bine (căcat, nu pot să gândesc deloc mai bine din prima?!), se petrece un fenomen ciudat, pentru că aş zice că dacă e din aia lungă, m-ar afecta, dacă ar fi din aia scurtă, ar fi la fix…WTF??? Ceva nu e-n regulă! Aaaaaah! Chiar vine sefeu’ lumii!!!
Ho! Calmează-te! M-am calmat. Mai vroiam să zic ceva dar am uitat ce. Şi am o vagă impresie că era important. Cum poţi să uiţi de zis ceva ce este important? Asta o voi încadra la mistere universale.
O ultimă idee, dar nu că ar veni sfârşitul la lume, ci pentru că mi-e lene să mai scriu şi nici nu mai am ce…
Dragi psihopaţi, vi se pregăteşte un loc în celulă! La nouă! Nouă! Nouă!
Something you forgot
sursa foto: bing
